Nicolae Toderas: Reflexii in vreme de acalmie: tinerii si schimbarea politica

Recentele evolutii politice si sociale din Republica Moldova evidentiaza profunzimea fracturii spatiului social si public intern. Din punct de vedere ideologic, sciziunea creeaza cel putin doua clivaje: unul generational – tanar contra varstnic; si unul doctrinar - ideologic: socialism hibridizat contra liberalism disociat. Aceste clivaje sunt completate cu un alt calup de clivaje evidentiate endemic dupa 1991, clivaje ce se refera la aspectele etno-culturale, la mediul de rezidenta, precum si la categoriile profesionale. Pe langa faptul ca asistam la un pregnant conflict intergenerational, conflict ce mocneste inca din perioada dezintegrarii URSS, in realitate avem de a face cu un deficit democratic. Aflat in continua agravare, deficitul democratic provoaca o ruptura incomensurabila intre cetateni si institutiile publice. Daca fenomenul este alimentat de insasi autoritatile publice sau de catre un grup de interese din preajma unui decident politic atunci se demasca intentia de capturare in masa a institutiilor statutului si de transformare a acestuia intr-un stat autoritar sau dictatorial. In acelasi timp, pret de cativa ani spatiul public din Republica Moldova nu a cunoscut manifestari violente, iar timp de aproape 20 de ani nu a cunoscut manifestari care sa degenereze in devastari ale edificiilor guvernamentale. Iata de ce socul este atat de remarcabil, desi practic fiecare stat european se confrunta cu asemenea vulnerabilitati sociale. De exemplu, recentele proteste din Grecia sau Letonia cauzate de criza economica, sau cele din Londra desfasurate cu prilejul recentului summit G20 au fost la fel de violente, iar autoritatile au stiut cum sa gestioneze starea de fapt si sa mentina securitatea publica. Ce ne facem daca maine avem de a face cu un atac terorist sau cu o revolta spontana a conducatorilor de rutiere din Chisinau? Vor fi oare cautati tapii ispasitori si vor fi croite povesti conspirative, sau autoritatile se vor gandi mai atent la motivele care au condus la generarea unor astfel de contexte?

Personal nu tin sa cred ca este o strategie perfida de transformare a statului, ci mai degraba o evolutie ceva mai turbulenta in procesul de consolidare prin transformare a statului si de identificare a unei traiectorii clare in directia aprofundarii relatiilor cu UE. Or, un indicator ca societatea „traieste” si reactioneaza se dovedesc a fi si actiunile de escaladare a unor evenimente turbulente, violente si devastatoare. De fapt, tinerii prin specificul si naturaletea lor sunt cei care reactioneaza cel mai rapid si poate cel mai violent. De aceea, in urma recentelor evenimente am decis sa analizez in detaliu cateva aspecte ce tin de modul de infaptuire a politicilor de tineret si sa argumentez de ce tinerii au reactionat spontan si violent. Aceasta analiza se va intinde pe parcursul a mai multor comentarii si concomitent va ataca subiecte aferente managementului public si politicilor specifice integrarii europene. Voi incerca sa aduc exemple relevante si sa ofer cateva solutii privind imbunatatirea starii de fapt. Adunate intr-un document unitar prezenta analiza poate fi considerata si un eseu privind starea de fapt din domeniul politicilor aferente sectorului de tineret din Republica Moldova.

Cu ce profil al tinerei generatii operam in prezent?

Privind cele intamplate pe 7 aprilie 2009, exista mai multe pozitii contradictorii. Este cert ca subiectul nu va fi elucidat in deplinatatea sa, dand astfel curs unor speculatii de natura conspirativa. Totusi, este evident ca pentru a elucida ceea ce s-a intamplat in acea zi este necesara instituirea unei comisii alcatuite din experti interni si externi care sa analizeze comprehensiv si obiectiv cele intamplate si in final sa prezinte un raport concludent. Pana atunci, autoritatile statului ar trebui sa se abtina de a identifica frivol „tapii ispasitori” si de a penaliza categorii generationale, categorii profesionale si sectoare publice in ansamblu. Desigur, conform dovezilor existente si convingatoare persoanele care au provocat generarea actiunilor de devastare a celor doua cladiri de stat trebuie penalizate in mod corespunzator, chiar daca acestia se identifica a fi insasi agenti sub acoperire sau angajati ai fortelor de ordine publica. Pentru a elucida orice suspiciune de „rafuiala” politica sau economica, este nevoie de generat si mentinut un cadru transparent si responsabil al procesului de ancheta. Din contra, ceea ce s-a intamplat in perioada post devastare a semnificat o defilare de forte furioase si o rafuiala pe criterii politice si ideologice, ceea ce arunca Republica Moldova cu 20 de ani in urma.

Dupa evenimentele din 7 aprilie 2009 unii analisti politici externi si interni au subliniat faptul ca in Republica Moldova se instaureaza mecanisme si proceduri specifice unui stat politienesc. in mod evident se demonstreaza ca autoritatile aplica „un ordin” pentru a inocula frica in randul populatiei active si mai ales tinerilor folosindu-se de contextul creat. Se mai dovedeste faptul ca autoritatile in amplitudinea lor nu au fost pregatite de un asemenea scenariu al turbulentelor sociale si au aplicat metode specifice regimurilor dictatoriale. Incoerenta declaratiilor initiale si ulterioare ale factorilor de decizie au provocat uimire si dezamagire privind modul in care autoritatile competente stiu sa aplice tactici de atenuare si de management a „furiei” publice. Or, la o actiune violenta, rapida si fara tactica si miza din partea publicului protestatar s-a raspuns tot cu o actiune violenta, dar in timp si cu un scop bine determinat – inocularea fricii – din partea autoritatilor din domeniul ordinii si securitatii publice. Prin urmare, se constata ca procesul de democratizare a autoritatilor insarcinate cu mentinerea ordinii si securitatii publice a fost de fatada si ca aceste institutii au pastrat in mare parte tactici si practici specifice perioadei sovietice.
Pentru a analiza in profunzime aspectele specifice celor petrecute in perioada post-electorala trebuie sa intelegem mai indeaproape ce se petrece cu actuala generatie de tineri, care sunt mecanismele lor de relationare cu spatiul civic si institutiile publice, ce preferinte isi dezvolta si cum isi formeaza normele comportamentale. Personal am fost si sunt un critic acerb asupra institutiilor guvernamentale specializate, precum si a celor nonguvernamentale din domeniul tineret pentru faptul ca acestea nu prefera sa dezvolte un instrument de studiu calitativ si cantitativ privind tineretul de azi. De exemplu, Consiliul National al Tineretului din Moldova prefera sa se canalizeze pe actiuni colaterale, decat pe cele de fundamentare ale politicilor din domeniul tineret. De aceea, azi nu stim cu ce profil al tinerilor operam, cum trebuie infaptuite politicile astfel ca acestea sa fie relevante pentru necesitatile lor, cum dezvoltam programe si actiuni de educatie pentru cetatenie democratica in contextul unei globalizari si mobilitati progresive, ce rol ar trebui sa aiba autoritatile publice centrale si locale in dezvoltarea spiritului civic si al cresterii ratei de participare si implicare a tinerilor in procesele de infaptuire a diverselor politici locale, regionale si nationale. Din punct de vedere al noimei structurilor guvernamentale specializate intrebarea mea este pertinenta, cum poti infaptui politici de tineret eficiente si relevante atat timp cat in Ministerul Educatiei si Tineretului (MET) functioneaza o directie specializata in care activeaza doar 3 persoane (conform Planului de Dezvoltare Institutionala a MET pentru anii 2009 - 2011)? Desigur, cu o asemenea abordare si viziune strategica autoritatile publice specializate precum si sfera nonguvernamentala din domeniu dezvolta o penurie informationala si conceptuala privind profilul actualei generatii de tineret. in consecinta, trebuie sa recunoastem faptul ca aceasta stare de fapt reprezinta un esec al sferei guvernamentale, precum si al celei nonguvernamentale din domeniul tineret. Gasirea si penalizarea tapilor ispasitori pentru cele intamplate in data de 7 aprilie 2009 trebuie sa inceapa insasi cu o analiza a contextului de infaptuire a politicilor de tineret.

autor: Nicolae Toderas, expert in politici educationale,
doctorand Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (Bucuresti)