Cateva motive generatoare ale „marii debarasari” in timpul evenimentelor post-electorale din RM

In acalmia ce s-a instaurat dupa 7 aprilie 2009, metaforic vorbind, evenimentele violente si devastatoare s-au prezentat a fi ca o „mare debarasare” de echipamente uzate, mobilier invechit, arhive, diverse utilitati degradate, dar mai ales de puterea politica care guverneaza de mai bine de 8 ani. Aflam zilele acestea detalii interesante despre actiuni de modernizare a anumitor parti ale edificiilor devastate preconizate pentru acest an sau pentru anii urmatori. Bunaoara, Vladimir Baldovici, ministrul constructiilor si dezvoltarii teritoriului, a recunoscut faptul ca oricum sala de sedinte a Parlamentului a fost inclusa intr-un plan de reabilitare inca dinaintea protestelor devastatoare. In acest context, actiunea „patriotica” de reabilitare a celor doua edificii devastate pare a fi un scenariu perfid pentru a repara cele doua edificii.

Desi nu are nici o legatura, acest mod de debarasare aduce aminte despre faptul ca in spatiul vest-european se desfasoara ample evenimente si campanii de colectare a lucrurilor uzate si demodate. De fapt, actiunile de debarasare sunt programe de ecologizare si innoire desfasurate in statele membre ale UE si chiar promovate prin fonduri comunitare. Aceste actiuni au deja o vechime apreciabila si o cultura a consumului bine inradacinata in mentalitatea colectiva a cetatenilor europeni.

Debarasarea este o actiune voluntara, pasnica, cu intentii benefice de satisfacere a propriilor preferinte fata de noile tehnologii sau produse si are noima de a contribui la protectia mediului si la dezvoltarea durabila si sustenabila a societatilor europene per ansamblu. Procedurile de debarasare sunt aplicte atat consumatorilor casnici, cat si consumatorilor institutionali: guvernamentali sau cei nonguvernamentali pentru profit sau nonprofit. Pentru aceasta sunt dezvoltate proiecte si programe publice, campanii mediatice specializate, centre de colectare, programari calendaristice adecvate s.a.

Protestele violente si devastatoare sunt in moda

Nici spatiul comunitar nu este lipsit de actiuni violente privind contestarea anumitor decizii politice ale diverselor entitati statale sau suprastatale. De exemplu, in ianuarie 2006 in preajma Parlamentului European din Strasbourg au avut loc ciocniri violente si devastatoare intre fortele de ordine si circa 6000 de docheri europeni. Docherii comunitari si-au varsat furia datorita intentiei Parlamentului European de a liberaliza piata europeana a serviciilor portuare. In urma ciocnirilor dintre cei 6000 de sindicalisti docheri si fortele de ordine edificiul Parlamentului European de la Strasbourg a avut de suferit considerabil – cateva sute de m2 de geamuri au fost facute tandari, iar pavajul din preajma edificiilor europene a fost deteriorat. Insa, fortele de ordine franceze nu au reprimat actiunile docherilor, generand astfel violenta si teama sociala.

La fel, nici europarlamentarii nu au penalizat sectorul serviciilor portuare pentru faptul ca sindicatele din ramura au protestat in mod violent asupra unei propuneri a CE. Nici oficialii europeni nu au dat vina pe anumite servicii secrete interne si externe ale statelor membre ale UE ca acestea doresc sa perturbeze linistea publica din cea de-a doua capitala europeana.

Un alt exemplu se refera la recentele manifestari stradale din Grecia, care au degenerat in acte violente si in devastari ale cladirilor si bunurilor publice. Aceste proteste violente nu au condus catre actiuni de reprimare a protestatarilor, actiuni care sa incalce normele elementare de retinere si detentie. Totodata trebuie sa ne aducem aminte de Franta si de suburbiile Parisului din ultimii ani. O tactica gresita a unui echipaj de politie a declansat proteste ce au degenerat in acte de violenta si devastari ale bunurilor publice si private. Sa nu uitam nici de meciurile de fotbal intre cluburile nationale sau cele europene, meciuri ce constituie un perpetuu risc de rabufnire a violentei dintre galeriile beligerante.

Pe semne, actuala criza economica si financiara va genera contexte prielnice pentru declansarea in spatiul continental european a unor actiuni violente din partea tinerii generatii, actiuni ce se pot materializa prin devastari ale edificiilor publice si private. Explicatia consta in faptul ca tinerii sunt cea mai expusa categorie de varsta la efectele devastatoare ale crizei: cresterea ratei de somaj, diminuarea calitatii serviciilor educationale si sociale, limitarea accesului la subventiile si alocatiile publice, intransigenta autoritatilor publice in a raspunde necesitatilor acestei categorii de varsta.

In aceste imprejurari diferende, forta si entuziasmul de care dispune tanara generatie pot deveni elemente devastatoare, atat pentru puterile sferei politice, dar si pentru economiile nationale. De aceea, in vederea anticiparii unor asemenea fenomene, precum si escaladarea acestora in actiuni violente si devastatoare, este nevoie de o intelegere adecvata a amplitudinii fenomenului si o dispozitie de negociere si neutralizare strategica si toleranta a motivelor ce stau la baza declansarii unor actiuni violente si devastatoare. Managerial si strategic vorbind, a te debarasa de o problema nu inseamna sa o eviti sau sa o solutionezi pe jumatate, altfel aceasta capata o caracteristica a efectului bumerangului si a bulgarelui de zapada.

Debarasarea in stil „moldovenesc”

In cazul Republicii Moldova ni s-a dat un exemplu negativ de cum poti face o debarasare de echipamente si mobilier invechit, pe baza unui fenomen de rabufnire sociala, mai ales a tinerilor. Desigur, conexiunile cu specificitatea programelor si actiunilor europene aferente innoirii tehnologice sunt destul de limitate. Insa, modul in care au fost prezentate evenimentele post-electorale sugereaza existenta unui plan perfid al „debarasarii”. De exemplu, ceea ce se prezinta in media pro-guvernamentala interna, pare a fi o intentie de debarasare de opozitia politica si intelectuala, care este considerata a fi straina de dezideratul mentinerii „stabilitatii” politice, economice si sociale interne, dar mai ales a suveranitatii si independentei acestui stat.

Conform acceptiunilor presei pro-guvernamentale opozitia politica doreste sa „acapareze” puterea cu orice pret, chiar si cel al varsarilor de sange. Pe de alta parte, ceea ce prezinta media de opozitie, pare a fi o intentie de debarasare de „naravurile” autoritare si totalitare ale actualei puteri politice. Conform acceptiunilor presei de opozitie escaladarea actiunilor violente si devastatoare a fost pusa la cale de insasi puterea politica pentru a se „debarasa” de opozitie. Prin urmare, ambele parti electoral-beligerante doresc sa se debaraseze de cealalta parte pentru a putea „guverna” statul Republica Moldova si poate cu timpul de-al „integra” in UE.

Pe de alta parte, „debarasarea” violenta a fost posibila din cauza mai multor motive endogene ce denota cel putin doua aspecte disputabile. In primul rand, este vorba despre aplicarea unor strategii de deligitimare a opozitiei politice si intelectuale, care devine o forta politica din ce in ce mai puternica si mai inovatoare in tehnicile de fundamentare si infaptuire a politicilor sectoriale si transversale. In al doilea rand, anumite autoritati si servicii publice se dovedesc a fi ineficiente si ignorante fata de procesele societale interne, contribuind in acest mod la erodarea functionarii democratice si transparente a institutiilor de mentinere a ordinii si securitatii publice. Ambele situatii trebuie analizate prin prisma costurilor care vor trebui suportate de cetatenii de rand, adica de electori.

Eliminand factorii provocatori, acei tineri camuflati in protestatari ce au avut rolul de a deturna caracterul pasnic al protestului, si acceptiunile de implicare a unor servicii secrete ale statelor vecine - a
specte inca nedemonstrate concludent, poate fi dedus faptul ca societatea rasufla si reactioneaza la anumite procese politice. In realitate, actiunile tinerei generatii au reprezentat un barometru al sanatatii civice a cetatenilor Republicii Moldova. Starea de apatie civica si politica a explodat. Este conclusiv faptul ca de acum incolo avem de a face cu o alta stare de lucruri, care se poate dovedi in avantajul Republici Moldova daca va fi gestionata in mod corespunzator de societatea civila, dar mai ales de partidele de opozitie.

Cui ii convine aceasta stare de fapt?

Aplicarea unor strategii de deligitimare a opozitiei, este convenabila actualei puteri politice deoarece datorita unui asemenea proces, dar si a crizei economice care nu are cum sa ocoleasca Republica Moldova, partidul de guvernare in foarte scurt timp risca sa cedeze puterea catre polul liberal. De aceea, deligitimarea opozitiei comporta o noima perfida de mentinere la putere a partidului majoritar, chiar si in contextul unei profunde crize economice si sociale.

O asemenea acceptiune demonstreaza faptul ca la acest moment in Republica Moldova predomina o cultura politica patriarhala fundamentata pe frica cetatenilor de a accepta reformarea institutiilor politice si economice de la nivel individual catre cel colectiv. In cazul acesta tinerii, datorita naivitatii si entuziasmului – caracteristici specifice varstei, si-au demonstrat intentia de a schimba anumite institutii si comportamente, atentionand actuala putere ca poate genera o alternanta la guvernare, chiar si prin metode violente. Desigur, actele de violenta si de devastare a celor doua edificii guvernamentale nu justifica noima tinerei generatii. Tinerii au dat de inteles ca exista o opozitie sociala viabila in Republica Moldova si ca partidul de guvernare nu detine o majoritate absoluta. in aceeasi ordine de idei, se poate afirma faptul ca autoritatile insarcinate cu mentinerea ordinii si securitatii publice se fac vinovate ca nu au stiut sa anticipeze si sa diminueze impactul actiunii.

Exista multiple tactici de neutralizare a violentei care pot fi aplicate in asemenea contexte. Privind aspectele din acest punct de vedere, intr-adevar s-a dorit sa se desfasoare actiuni violente. In acest caz, autoritatile responsabile de ordinea si securitatea publica se fac vinovate de complicitate la aplicarea unei strategii perfide de deligitimare a opozitiei. Daca nu este asa, atunci fie respectivele autoritati si agentii publice nu au fost capabile sa anticipeze posibilitatea escaladarii unor asemenea evenimente, fie aceste actiuni au fost ineficiente.

In ambele situatii este vorba despre irosirea a milioane de lei din bugetul de stat pentru contribuirea tacita sau involuntara la degenerarea ordinii publice. Prin urmare, tocmai de aceea este nevoie sa se evalueze in mod obiectiv si de catre persoane terte contextul evenimentelor si astfel sa se infaptuiasca actiuni cu rol de modificare a actualelor tactici de anticipare si mentinere a ordinii publice in situatii de criza si panica sociala. Totodata, intr-un stat democratic si in care domina transparenta si raspunderea publica este onorabil ca in asemenea contexte Ministrul Afacerilor Interne, precum si directorul Serviciului Intern de Informatii sa demisioneze.

In concluzie, s-a demonstrat ca totusi cineva din cele trei categorii generationale votante gandeste in utilitatea debarasarii de vechile naravuri institutionale, multe dintre care sunt reminiscente ale sistemului socialist. Dupa trei saptamani de la consumarea evenimentului „devastator” se constata ca violenta a fost aplicata insasi de fortele care ar trebui sa medieze si sa diminueze violenta in societate. Din punct de vedere psihologic, rezultatele imediate vor consta in generarea si mentinerea fricii in societate - ceea ce va cauza o eminenta stagnare a dezvoltarii interne, precum si o eminenta si tacita izolare externa.

Totusi, chiar si sub oprimare, frica inoculata va rabufni. In schimb, daca autoritatile nu vor raspunde conciliant si elocvent cerintelor maselor contestatoare, fenomenul rabufnirii poate fi mult mai violent si devastator decat cel petrecut la inceputul lunii aprilie.

autor: Nicolae Toderas, expert in politici educationale,
doctorand Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (Bucuresti)

Articole pe aceeasi tema:

Complexul TIM - forme si manifestari la tinerii din RM in lumina violentelor post-electorale

Reflexii in vreme de acalmie: tinerii si schimbarea politica