Nicolae Toderas: Identificarea si pedepsirea tapilor ispasitori - modul ales de PCRM de a concilia societatea fracturata

In cazul situatiei post-electorale se observa ca prin declaratiile sale liderul PCRM, presedintele in exercitiu Vladimir Voronin, penalizeaza acele categorii de varsta, sociale si profesionale care constituie in mod predilect bazinele electorale ale principalelor partide de opozitie: mai ales tinerii cu studii superioare si profesorii.

Discursul nu este deloc conciliant, asa cum ar trebui sa fie un discurs al unui sef de stat. Din contra, este un discurs sfidator si focalizat pe pedepsirea unor „tapi ispasitori” identificati printre categoriile de varsta si profesionale indezirabile partidului castigator. Imediat dupa escaladarea evenimentelor violente presedintele Republicii Moldova a enuntat „tapii ispasitori” ai presupusei „lovituri de stat”. In mare parte, discursurile incriminatorii au vizat partidele de opozitie, serviciile secrete straine, miscarile extremiste de dreapta, cadrele didactice, implicit rectorii institutiilor de invatamant superior si ai unitatilor de invatamant preuniversitar, dar si un rival economic in persoana unui om de afaceri.

In acelasi timp, presedintele in exercitiu nu a ezitat sa incrimineze si tinerii care s-au dedat unor astfel de acte violente, specificand ca acestei categorii de varsta i-a fost dedicat un an. Desi pana la 5 aprilie 2009 nimeni din reprezentantii partidului de guvernare, precum si din cabinetul de ministri nu recunostea ca „Anul Tineretului” este de fapt o actiune cu scop electoral a PCRM, in discursurile sale de dupa incidentele devastatoare presedintele a recunoscut voalat acest considerent.

Dupa doua saptamani de la data evenimentelor violente Vladimir Voronin a impartit tinerii in doua categorii: cei care sunt cu PCRM, adica sunt membri ai structurilor de tineret ale PCRM, sunt tineri „buni” si vor fi promovati in structurile de stat. Pe cand cei care nu sustin PCRM sunt considerati „vandali si fascisti”. O asemenea catalogare simplista arunca in derizoriu efortul depus de functionarii publici si de reprezentantii societatii civile care chiar au crezut ca prin masurile implementate in Anul Tineretului viziunea puterii si a partidului de guvernare s-a schimbat. in decembrie 2007 cateva organizatii nonguvernamentale de tineret, printre care si Consiliul National al Tineretului din Moldova, i-au solicitat presedintelui statului sa decreteze anul 2008 in calitate de an al tineretului.

Conform scenariului, presedintele a emis un decret de instituire a anului 2008 in calitate de An al Tineretului, raspunzand astfel in mod pozitiv acelei solicitari. In acest mod, in spatiul public si in sectorul de tineret s-a creat o stare optimista ca lucrurile in adresa politicilor de tineret se vor schimba in directie pozitiva, in prima faza tinand cont de majorarea numarului de locuri bugetare in institutiile de invatamant superior, de majorarea burselor si de organizarea unor actiuni cu caracter de relaxare s.a. Dupa evenimentele post-electorale iluzia s-a naruit, iar tinerii au inteles ca naivitatea lor a fost tinta unor scopuri electorale, iar odata ce acestea nu au fost atinse in masura corespunzatoare „vanatoarea de vrajitoare” i-a afectat in mod direct, chiar daca nu s-au aflat in data de 7 aprilie 2009 in miezul evenimentelor violente sau nu au votat.

Cine sunt tapii ispasitori?

Dupa indelungata campanie electorala s-a remarcat ca tactica PCRM de a capta interesul tinerilor a dat ceva roade, insa nu pe masura asteptarilor liderilor acestui partid. In mod cert PCRM a compensat voturi si de la categoria de varsta a tinerilor, care pana la alegerile locale nu a apartinut bazinului electoral al PCRM.

De exemplu, exit poll-ul realizat in data alegerilor parlamentare demonstreaza o eminenta schimbare a bazinului electoral al PCRM. Rezultatele respectivei cercetari sociologice arata ca 18% din votantii PCRM sunt reprezentanti ai categoriei de varsta 18-29 ani. Desigur, in cazul celorlalte doua partide parlamentare de sorginte liberala ponderea votantilor tineri este mult mai mare decat in cazul PCRM (42% din bazinul electoral al PL si 36% din bazinul electoral al PLDM) si ceva mai mare in cazul AMN - 24% din bazinul electoral al acestui partid.

Chiar daca rezultatele exit poll-ului nu au coincis cu rezultatele finale ale alegerilor din 5 aprilie 2009, acest instrument de cercetare sociologica relateaza date interesante despre structura votantilor partidelor concurente si astfel putem urmari modificarile bazinelor electorale. Insa, PCRM a uitat de faptul ca tinerii pot genera teama, chiar daca acestei categorii de varsta le sunt alocate mai multe resurse publice si le sunt adresate mai multe politici si programe publice, identificate in etimologia populara ca „pomeni electorale”.

Este cert ca printre acesti tineri pedepsiti, se afla si proprii votanti care acum vor trebui sa plateasca, indirect vorbind, pentru cele intamplate. Or, o asemenea abordare a penalizarii poate provoca o profunda nemultumire generationala si o contestare tacita a legitimitatii actualei si viitoarei puteri. Mai mult decat atat, in lipsa unei abordari conciliate intre generatii in scurt timp vor fi observate abordari din ce in ce mai violente ale tinerilor asupra populatiei in varsta. De aceea, viitoarea guvernare trebuie sa fie destul de abila pentru a neutraliza cat mai rapid posibil astfel de manifestari intolerante si conflictuale. In esenta, costurile de reconciliere vor fi mult mai mari decat daca discursurile liderilor politici ar fi fost mult mai conciliante si mai moderate.

Modul de pedepsire a tapilor ispasitori

Se constata ca dupa escaladarea violentei si devastarii celor doua edificii, cei mai pedepsiti au fost insasi tinerii. Aceasta categorie de varsta a devenit responsabila pentru esecul politic al partidului aflat la putere. Printre cei pedepsiti se afla atat persoane care au fost in miezul evenimentelor si chiar au participat la devastarea celor doua edificii, cat si o intreaga categorie de varsta.

Pe langa aceasta este pedepsit si un sector public - cel educational, din bugetul caruia trebuie sa se retraga cele peste 300 milioane de lei pentru repararea si reutilarea cladirilor devastate. Aceasta suma la fel si sursa bugetara a fost declarata dupa o prima evaluare efectuata de expertii Ministerului Constructiilor si Dezvoltarii Teritoriului. Dupa ceva timp de la prima evaluare, presedintele declara o suma de peste 700 milioane de lei. Dar, nu mai este enuntata sursa acestor resurse necesare pentru reconstruirea si reutilarea celor doua edificii.

Chiar daca dupa starea euforica se ezita numirea sursei de finantare este evident faptul ca bugetul educational va trebui decongestionat de o pondere importanta de bani. La capitolul cheltuieli din bugetul de stat pentru educatie pentru anul 2009 sunt prevazuti aproximativ 1,9 miliarde lei. in cazul in care s-ar aloca si 300 milioane lei pentru reparatia celor doua edificii atunci bugetul educatiei va scadea cu aproximativ 16%, iar in cazul dislocarii a 700 milioane de lei bugetul educatiei va scadea cu aproximativ 37%. in consecinta, pedeapsa este generalizata si devine o rasplata pentru nesupunerea fata de putere. Or, o asemenea decizie va afecta intregul sistem educational si se va rasfrange si catre alte sectoare economice si sociale, contribuind astfel la intensificarea crizei sociale si politice, precum si a celei economice. Mai mult decat atat, penalizarea sectorului educational nu comporta o noima reala, corecta si justificata privind cele intamplate in ziua de 7 aprilie 2009.

De exemplu, sistemul educational vizeaza doar o pondere de 20-30% din agenda zilnica a unui beneficiar de servicii educationale. Restul agendei vizeaza viata privata si familiala, dar si viata publica: asociativitatea, preocuparile vocationale, preferintele de socializare (gastile) s.a. De aceea, a identifica si cataloga sistemul educational de violentele si devastarile escaladate nu este o pedepsire sistemica tocmai corecta si adecvata. in aceasta ordine de idei trebuie penalizat si sistemul de asigurare a ordinii si securitatii publice, care nu si-a indeplinit obligatiile corespunzatoare situatiei de criza.

Cu certitudine, dupa repararea celor doua institutii acestea ar trebui sa fie reutilate cu cele mai noi tehnologii de informare si comunicare, cu cel mai modern mobilier si bineinteles cu cele mai noi tendinte in domeniul designului de interioare. Raportandu-ne comparativ la cheltuielile preconizate aceste investitii costa cat aproximativ 47 de ani dedicati tineretului.

Conform documentelor oficiale, pentru actiunile prevazute in planul de activitati pentru Anul Tineretului au fost alocati doar 15 milioane lei, iar pana in prezent nu a fost facut public niciun raport de evaluare a acestui an si nici a principalelor proiecte de investitii implementate in perioada anului 2008. De exemplu, nimeni nu stie cat anume a costat repararea Centrului Republican pentru Copii si Tineret, iar pe site-ul acestuia nu gasim un raport de activitate pentru anul 2008, desi este obligat sa il publice din oficiu.

Merita de specificat ca acest Centru s-a dorit a fi o transpunere a modelului Centrului European de Tineret de la Strasbourg si Budapesta. Ca infatisare a edificiului intr-un anumit fel s-a reusit. Insa, ca mod de activitate nici pe departe: se constata ca activitatea acestuia nu este transparenta. La fel, nici anul Tineretului nu a fost transparent. Mai mult decat atat, se constata ca prin unele actiuni acesta a generat o segregare beneficiarilor conform criteriului partizanatului politic. Iar, recentele declaratii ale presedintelui in exercitiu au confirmat aceste impresii constatatoare.

autor: Nicolae Toderas, expert in politici educationale,
doctorand Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (Bucuresti)

Articole pe aceeasi tema:

Complexul TIM - forme si manifestari la tinerii din RM in lumina violentelor post-electorale

Despre mitul „integrarii europene” prin angrenarea tinerilor in procesele decizionale din RM (partea III)

Despre mitul „integrarii europene” prin angrenarea tinerilor in procesele decizionale din RM (partea II)

Despre mitul „integrarii europene” prin angrenarea tinerilor in procesele decizionale din RM (partea I)