Nicole Toderas: Despre mitul „integrarii europene” prin angrenarea tinerilor in procesele decizionale din RM (partea III)

Intinerirea clasei politice doar pentru ca tinerii stiu ce inseamna integrarea europeana

Documentele UE, dar si ale altor organizatii europene, cum ar fi Consiliul Europei, nu vorbesc despre instituirea unor ponderi de accedere in structurile decizionale de nivel local, regional sau national (50% sau 33%), ci specifica ca acestora – tinerilor - trebuie sa le fie create conditii echitabile pentru participarea in procesul decizional, precum si oportunitati in dezvoltarea educationala, profesionala si culturala a acestora. Insa, procesul decizional nu se intelege doar prin accederea ca membru in structurile si forurile decizionale (legislativ, guvern, consilii locale etc.), dar si prin facilitarea unor procese de consultare extinsa, transferare de competente de implementare a politicilor sau realizare a actiunilor (subcontractarea anumitor servicii specifice domeniului de tineret).

Intr-un fel, institutiile si organismele comunitare si europene de specialitate recomanda utilizarea intensiva a practicilor de capacitare a tinerilor pentru solutionarea problemelor si gestionarea aspectelor ce ii intereseaza. De exemplu, Comisia Europeana in documentul-cadru al Agendei sociale reinnoita: oportunitati, acces si solidaritate in Europa secolului XXI, a specificat faptul ca „UE poate contribui la dezvoltarea de noi forme de solidaritate intre generatii si la abordarea problemelor specifice cu care tinerii se confrunta in prezent, inclusiv accesul la educatie si formare, piata muncii, locuinte si finante”. Toate aceste interventii trebuie infaptuite de catre statele membre prin intermediul Metodei Deschise de Coordonare in domeniul politicilor de tineret.

In acest context, trebuie subliniat urmatorul considerent: schimbarea clasei politice interne nu inseamna intinerirea acesteia, ci semnifica trecerea de la dezbateri politice globale (politicianul este expert in toate, se da cu parerea in domenii in care nu detine cunostinte) la dezbateri politice pe pachete de politici publice (politicianul este expert intr-un domeniu si poarta dezbateri conform pregatirii profesionale). Prin urmare, schimbarea clasei politice interne inseamna specializarea dezbaterilor politice pe anumite teme sectoriale de politici publice (macro si micro economie, educatie, protectie sociala, servicii medicale s.a.) sau pe teme transversale de politici (integrare europeana, descentralizarea, dezvoltarea regionala, egalitatea de sanse, imbatranirea activa).

Astfel, actul politic nu este schimbat in mod prioritar prin intinerirea clasei politice pe criteriu generational, ci prin intinerirea bazata pe criteriul de pregatire si competente profesionale. De aceea, schimbarea unor politicieni de varsta a treia cu unii politiceni de pana la 30 ani, poate fi mult mai daunatoare actualei situatii politice, economice si sociale. Intr-un fel, campul politic intern este caracterizat cu un echilibru intergenerational, exceptie facand doua partide politice concurente in aceasta campanie. De aceea, pentru o schimbare satisficienta conteaza mentinerea echilibrului. O potentiala schimbare radicala intergenerationala poate fi catastrofala. Sunt de remarcat variatiile de politici atunci cand una dintre categoriile generationale incalca echilibrul (a se vedea cazul actualului executiv fata de cel din 2001).

Daca ne referim la imbunatatirea actului politic intern (ceea ce presupune schimbare) prin intermediul metodei intineririi, atunci este nevoie de o patrundere dozata a categoriei tinerilor in campul politic, unde formeaza comunitati epistemice profesioniste si specializate. Patrunderea dozata inseamna ascensiunea pe listele electorale ale unor tineri care, pe langa activitatea loiala de sprijin politic, detin cunostinte adecvate (nu neaparat academice, ci si de management public). In acelasi timp, acestia trebuie sa dispuna de o vocatie potrivita activitatii politice.

Este de observat ca printr-o asemenea analiza rolul tinerilor politicieni in procesul de „integrare” europeana devine destul de limitat si difuz in comparatie cu amplitudinea de procese si aspecte care trebuie sa le cunoasca si sa le aplice. De aceea, „participarea masiva a tinerilor” in administratia publica centrala si locala pentru a „integra” tara in UE este nefezabila si cu un eminent potential de destabilizare sociala si economica.

Ce fel de subiecte relevante pentru tineri ar trebui dezbatute in spatiul public intern?

Pana acum am demonstrat ca declaratiile referitoare la faptul ca tinerii pot schimba viitorul Republicii Moldova si sunt indispensabili procesului de „integrare” europeana sunt doar expresii himerice. Altfel spus sunt doar mituri, deoarece „viitorul tarii”, precum si „integrarea europeana” nu sunt prescrise doar unei categorii de varsta, adica tinerilor.

De fapt, aducerea in discutie pe agenda electorala a rolului tinerilor in societate reprezinta un act de deturnare a agendei de politici de la problemele mai stringente ce afecteaza viitorul Republicii Moldova, precum si viitorul tinerilor cetateni ai acestui stat. Lipsesc cu desavarsire dezbateri specifice urmatoarelor subiecte orientate pe politici:

• cum trebuie sa arate o scoala din mediul rural din Republica Moldova la inceputul secolului XXI?
• prin ce masuri si instrumente trebuie imbunatatita calitatea serviciilor educationale, precum si performanta unitatilor si institutiilor prestatoare de servicii educationale;
• cum ar trebui stimulate cadrele didactice si managerii unitatilor si institutiilor educationale pentru ca acestia sa infaptuiasca un act educational calitativ, responsabil si concentrat pe aspiratiile vocationale si profesionale ale elevilor si studentilor?
• ce trebuie sa faca societatea civila pentru imbunatatirea serviciilor de educatie nonformala si informala oferite tinerilor?
• cum trebuie finantata educatia tertiara, astfel, ca aceasta sa impulsioneze dezvoltarea economica, sociala si regionala a Republicii Moldova si sa contribuie la eliminarea disparitatilor inregistrate intre Republica Moldova si celelalte state membre sau ne-membre ale UE?
• care trebuie sa fie rolul economiei sociale dezvoltata de catre tinerii antreprenori sau tinerii lideri comunitari?
• cat de ampla ar trebui sa fie mobilitatea educationala, pe orizontala si verticala, astfel, ca aceasta sa contribuie la dezvoltarea educationala a Republicii Moldova precum si la afirmarea acesteia in Spatiul Educational European?
Abia atunci cand aceste subiecte vor putea fi dezbatute in spatiul public intern si vor intra pe agenda interna de politici se va putea considera ca tinerii sunt „viitorul tarii” si ca prin finalitatile politicilor educationale si ale politicilor de tineret acestia pot fi promotorii reali ai europenizarii Republicii Moldova.

autor: Nicolae Toderas, expert in politici educationale,
doctorand Scoala Nationala de Studii Politice si Administrative (Bucuresti)