Misiunea delegatiei europene la Chisinau reprezinta un raspuns necesar cu o profunda nuanta politica. Necesar – pentru ca Alianta pentru Integrare Europeana se confrunta nu doar cu o criza economica si politica, dar si cu una de credibilitate din partea opiniei publice, care poate fi remediata cu ajutorul actiunilor pro-europene. Nuantat politic – deoarece a avut loc in contextul unor relatii politice contradictorii intre noua guvernare si opozitia politica parlamentara, care sunt prea mult principiale si intransigente pentru a sustine o solutie amiabila si comuna in problema candidaturii presedintelui RM. Interesata de apropierea reala a RM de spatiul european, Presedintia suedeza a tatonat situatia politica de la locul de fata. Discutiile cu membrii Aliantei si liderul PCRM, pe de alta parte, denota seriozitatea angajamentelor europene in medierea “confruntarii politice” moldovene. Constructivismul european in problema moldoveana este insa motivat nu de dorinta UE de a ingloba un stat mai degraba problematic, cat in rezultatul sporirii prudentei acesteia fata de potentialele riscuri si amenintari din aceasta regiune (problema traficului de fiinte umane, migratia ilegala, falimentarea statului de drept, ineficienta actului de guvernare, conflictele inghetate, crizele energetice etc.). Anume din aceste considerente, oficialii europeni nu au dat nicio apreciere demersului spicherului moldovean, M. Ghimpu, despre potentiala ancorare a Moldovei la ”pachetul balcanic”.

Pe langa diferentele geopolitice ale regiunii balcanice fata de cea a Europei de Est, Bruxellul trateaza cu grija prima zona, indiferent de faptul ca este puternic afectat de criza economica, iar statele din aceasta regiune nu reusesc sa exceleze foarte mult in materie de integrare europeana. Cu toate acestea, pasii entitatilor balcanice le permit sa  beneficieze de indulgenta oficialilor europeni interesati in ”digerarea” Balcanilor instabili dar “picanti”.

Moldova nu a fost nicicand in mod serios privita ca parte a Balcanilor vizati pentru includerea europeana, cu exceptia Romaniei politic slabe si necredibile in cancelariile europene. De aceea, Parteneriatul Estic lansat in mare parte datorita eforturilor proactive ale tandemului polono-suedez constituie platforma unicala, dar si eficienta pentru a ajusta Moldova si celelalte state est-europene la realitatile europene.

 Prozelitismul accentuat al adeptilor lui Basescu de a vedea statul moldovean in ”grupul statelor vest-balcanice” si nici coincidenta acestor viziuni cu cele ale noii guvernari de la Chisinau nu pot schimba logica lucrurilor si planurile strategice ale oficialilor europeni. Pentru ei (in special, politicienii din statele membre din “Vechea Europa”) zona de Est a Europei este una disputabila din punct de vedere geopolitic, riscanta din perspectiva securitatii, acceptabila economic si chiar social (in problema migratiei etc.). Totodata, UE este rezervata fata de asocierea politica profunda, fiind impasibila fata de recunoasterea eligibilitatii est-europenilor pentru aderarea la Uniunea Europeana. Originile ex-sovietice explica reticenta europenilor inca rusofobi sau din contra rusofili. Interesul fata de relatiile stabile cu Rusia si responsabilitatea colectiva fata de Europa de Est asumata de comun acord de Bruxelles si Moscova la fel impun o abordare mai retinuta fata de statele CSI. In comparatie cu aceasta, oficialii europeni sunt loiali fata de balcanicii din fosta Iugoslavie, care au purtat anterior razboaie sangeroase nimicindu-se reciproc, iar acum sunt in contradictie fie din motive materiale (litigii teritoriale) sau ca urmare a frustrarilor profunde si a relatiilor istorice complicate.

 Cu cat mai devreme clasa politica de la Chisinau va intelege aceste lucruri, cu atat mai repede vom putea stabili o cale individuala de integrare europeana separata de cea a Balcanilor “piperati”, dar legata strans de Parteneriatul Estic cu adevarat propice pentru republicile post-sovietice.

Autor: Denis Cenusa