Institutii

O prezentare a institutiilor Uniunii Europene

Ultima extindere a Uniunii Europene provoaca probleme de ordin institutional, incetinind ritmul de luare a deciziilor. Institutiile europene, create pentru 6 state, se dovedesc ineficiente intr-o Uniune cu 25 de state. “Constitutia Europeana” propunea reforma structurilor europene, dar, din pacate, nu a devenit realitate. In acest moment, UE functioneaza in baza regulilor provizorii stabilite de Tratatul de la Nisa (2001/2004).

Consiliul Uniunii Europene, Bruxelles

  Consiliul Uniunii Europene nu trebuie confundat cu Consiliul Europei, care este o organizatie internationala distincta si nici cu Consiliul European. In vorbirea curenta, in loc de Consiliul Uniuniii Europene se foloseste denumirea de Consiliul de Ministri sau mai simplu Consiliu, probabil pentru a se evita confuziile.

Consiliul este o institutie unitara, dar din motive legate de organizarea activitatii sale, se intruneste - in functie de domeniul discutat - in componente diferite. Este format din reprezentantii guvernelor statelor membre. Se vorbeste despre un "Consiliu General", atunci cand este compus din ministrii de externe ai statelor membre si despre “Consilii sectoriale”, cand este compus din ministrii specializati intr-un domeniu (agricultura, finante, industrie, comert). In anii '90 existau 22, asemenea configuratii; pentru ca in 2002 sa ramana urmatoarele 9:


1. Afacerile Generale si Relatiile Externe 
2. Afacerile Economice si Financiare
3. Cooperarea în domeniul Justitiei si Afacerilor Interne
4. Forta de Munca, Politica Sociala, Sanatatea si Protectia Consumatorilor
5. Concurenta
6. Transport, Telecomunicatii si Energie
7. Agricultura si Pescuit
8. Mediu
9. Educatie, Tineret si Cultura

Consiliul Afacerilor Generale si Relatiilor Externe este, împreuna cu consiliul pentru Agricultura si Consiliul Ecofin, una dintre cele mai vechi configuratii ale Consiliului. Începând cu iunie 2002 în cadrul acestui Consiliu au loc întâlniri separate pe doua domenii:

- Afaceri Generale
- Relatii Externe

Consiliul se întâlneste o data pe luna. În cadrul acestor întâlniri sunt prezenti ministrii de externe ai tarilor membre UE. În functie de problemele înscrise pe agenda de discutii, mai sunt prezenti în cadrul întâlnirilor si ministrii afacerilor europene, apararii, dezvoltarii sau comertului.

A. Afaceri Generale
În cadrul acestei sesiuni, Consiliul lucreaza pe dosare care afecteaza mai mult de una din politicile Uniuni – cum ar fi de exemplu extinderea sau bugetul multianual al UE. Se pregatesc si sedintele Consiliului european sau se dezbat cele convenite la Summit-urile UE.
În cadrul configuratiei Afaceri generale se exercita si o activitate de coordonare a diferitelor politici care fac subiectul celorlalte configuratii ale Consiliului.
Afacerile generale trebuie sa se ocupe si de orice problema trimisa spre rezolvare aici de catre Consiliul european.

B. Relatii Externe
În sedintele acestei configuratii, Consiliul se ocupa de întreaga problematica a actiunii externe a Uniunii, inclusiv politica externa si de securitate comuna, politica europeana de aparare si securitate, comertul extern sau asistenta pentru dezvoltare oferita statelor mai sarace.

Una din prioritatile ultimilor ani a fost ca împreuna cu Comisia Europeana, aceasta configuratie a Consiliului sa asigure o coerenta în actiunea externa a UE.
În cadrul PESC (Politica Externa si de Securitate Comuna), Consiliul adopta actiuni comune si pozitii comune. Pentru luarea deciziilor votul cerut este cel unanim. Consiliul adopta la sfârsitul sedintelor concluzii despre cea ce s-a discutat. Ministrii apararii participa la aceasta configuratie a Consiliului de regula de doua ori pe an, în plus fata de cele doua întâlniri anuale consacrate discutiilor informale.

În cadrul sedintelor consacrate PESC participa si Înaltul Reprezentant pentru Politica Externa si de Securitate Comuna, el jucând un rol cheie în formularea, prepararea si implementarea PESC. În pregatirea sedintelor consacrate PESC un rol major este rezervat Comitetului pentru Securitate si Politica. Acesta defineste politicile prin schitarea scenariilor care vor fi dezbatute în cadrul sedintelor. Totusi, trebuie subliniat ca aceasta nu înseamna ca este redus rolul COREPER în pregatirea sedintelor. Comitetul pentru Securitate si Politica are un rol important si în luarea deciziilor si creionarea directiilor strategice în cazul managementului operatiilor de criza.

În ceea ce priveste comertul extern decizia se ia în cadrul Consiliului cu majoritate calificata.
Responsabilitatea pentru negocierea si managementul acordurilor de comert ce implica amendamente tarifare, vama sau masurile de protectie, revine Comisie Europene care însa trebuie sa se consulte cu un comitet al Consiliului denumit „Comitetul articolului 133”.

În ceea ce priveste domeniul dezvoltarii cooperarii, Consiliul ia decizii cu privire la legislatia relativa la acesta prin majoritate calificata si în cadrul procesului de codecizie cu Parlamentul European. Acest domeniu este deosebit de important pentru ca trebuie tinut seama ca Uniunea Europeana este cel mai mare furnizor mondial de ajutor pentru dezvoltare.

Consiliul Afacerilor Economice si Financiare este si el una dintre cele mai vechi configuratii ale Consiliului. În limbajul uzual institutional european, el este cunoscut sub denumirea prescurtata de Ecofin. Ecofin este compus din ministrii de finante si ai economiei, la sedintele consacrate problemelor bugetare participând si ministrii bugetului din tarile UE. El se întâlneste o data pe luna.

Ecofin se ocupa cu o larga paleta de probleme, dintre care mentionam:

- coordonarea politicii economice;
- supravegherea economiei;
- monitorizarea politicilor bugetare ale statelor membre UE si a finantarilor publice;
- moneda unica europeana, euro;
- pietele financiare si miscarile de capital;
- relatiile economice cu tarile terte.

Deciziile se iau de obicei cu majoritate calificata, în consultatie sau codecizie cu Parlamentul european. Unanimitatea este ceruta în problemele fiscale, Marea Britanie fiind una dintre cele mai mari sustinatoare a acestei uzante. Consiliul Ecofin, împreuna cu Parlamentul european, pregateste si adopta în fiecare an bugetul Uniunii Europene.

În ceea ce priveste moneda unica europeana, euro, ea nu a fost introdusa pâna acum decât în 12 din cele 25 de tari membre ale Uniunii. De acea, cu o zi înainte de întrunirea Ecofin, ministri din cele 12 tari ale zonei euro se întâlnesc pentru a dezbate si lua decizii în problemele legate de Uniunea Economica si Monetara.
Reprezentantii statelor care nu au adoptat euro nu au drept de vot în cadrul Ecofin în ceea ce priveste problematica legata de euro sau UEM.

Aceasta configuratie a Consiliului aduce împreuna ministrii justitiei si internelor din tarile membre UE o data la doua luni pentru a discuta pe marginea dezvoltarii si implementarii cooperarii si politicilor comune în acest sector.
Cooperarea în domeniul Justitiei si Afacerilor Interne reprezinta unul dintre cei trei piloni ai UE, astfel cum au fost ei instituiti prin Tratatul de la Maastricht.

Majoritatea problemelor discutate în aceasta configuratie a Consiliului necesita pentru adoptare votul unanim, mai departe ele luând calea procedurii de consultare cu Parlamentul european. Totusi, unele domenii, precum politica vizelor sau cooperarea judiciara în domeniul civil sunt decise prin majoritate calificata, în consultare sau în codecizie cu Parlamentul european.

Desi pilonii UE au aparut în anii `90, statele membre au început sa coopereze în domeniul Justitiei si Afacerilor Interne înca de la mijlocul anilor `70, pe o baza interguvernamentala informala. Danemarca, Marea Britanie si Irlanda nu i-au parte pe deplin în discutarea unor probleme în aceasta configurare a Consiliului. În principal, Marea Britanie si Irlanda nu i-au parte la deciziile legate de libertatea de miscare a persoanelor, controlul granitelor externe si politica de vize .

Consiliul Afacerilor Consumatorilor, Sanatatii, Politicii Sociale si a Fortei de Munca, are în componenta sa ministrii statelor membre UE din domeniile protectiei consumatorilor, sanatatii si a oportunitatilor egale, protectiei sociale si muncii. El se întâlneste de patru ori pe an.

În domeniile citate mai sus, Consiliul ia îndeobste decizii cu majoritate calificata, actionând împreuna cu Parlamentul european în cadrul procedurii de codecizie. O exceptie este securitatea sociala unde este ceruta unanimitatea pentru luarea unei decizii. Aceasta configuratie a Consiliului adopta regulile europene pentru armonizarea si coordonarea legilor nationale cu privire la conditiile de munca, întarirea politicilor nationale pentru prevenirea îmbolnavirilor si protectia consumatorilor.

Cum protectia sociala si problemele legate de angajare sunt în responsabilitatea statelor membre UE, contributia comunitara redusa doar la stabilirea unor obiective comune pentru toate statele membre, analizarea masurilor luate la nivel national si adoptarea de recomandari catre tarile UE.
Desi aceasta configuratie a Consiliului are numeroase limite, una din principalele avantaje a existentei ei este legata de posibilitatea acordata participantilor de a face schimb de idei si informatii si de a-si compara propriile rezultate si experiente.

Consiliul Concurentei a fost creat în iunie 2002 prin comasarea a trei formatiuni existente la acel moment: Piata Interna, industrie si Cercetare. Aceasta miscare institutionala a venit ca un raspuns la realitatile contemporane care cer o mai coerenta si buna coordonare a problematicilor legate de concurenta în UE.
În functie de punctele aflate pe agenda de discutii, Consiliul Concurentei este format din ministrii afacerilor europene, industriei, cercetarii etc. El se întâlneste de cinci sase ori pe an.

Consiliul si-a asumat de la formarea lui în 2002 si pâna acum un rol orizontal în asigurarea si apropierea integrata fata de competitivitatea si cresterea economica europeana. În acest spirit, el analizeaza atât pe plan orizontal câr si sectorial problemele legate de competitie, având un ajutor puternic în acest sens în analizele primite de la Comisia europeana. Consiliul îsi exprima opiniile cu privire cele legate de concurenta si impactul sau asupra mediului antreprenorial european.
Aceasta configuratie a Consiliului poate da propuneri legislative, în diferitele arii de activitate ale sale, votând asupra lor cu majoritate calificata, ele facând de obicei parte din cadrul procedurii codeciziei cu Parlamentul european. Cele trei domenii principale de interes ale Consiliului Concurentei sunt:

a) Piata Interna
În aceasta arie, Consiliul se ocupa de cele legate de: achizitiile publice, libera circulatie a bunurilor, drepturile de proprietate intelectuala si industriala, legislatia concurentei si companiilor.

b) Industrie
Acest sector este de fapt centrul activitatii Consiliului Concurentei.
Conform prevederilor tratatelor, actiunea comunitara în domeniul industriei trebuie îndreptata catre ajustarile industriale si schimbarile structurale care sunt de natura a încuraja cresterea economica si o protectie mai buna a mediului în cadrul UE. Un alt punct de interes este sprijinirea activitatii Întreprinderilor Mici si Mijlocii, precum si politicile de inovare, cercetare si dezvoltare tehnologica. Consiliul tine cont de toate acestea în cadrul activitatii sale.

c) Cercetare
Pentru a face fata concurentei pe plan mondial în domeniul economic, UE si-a fixat drept obiectiv major încurajarea cercetarii. În acest moment, principalul instrument al Uniunii în acest domeniu este Al Saselea Program Cadru (2002-2006).

Si aceasta configuratie a Consiliului a fost modificata în iunie 2002. Compozitia ei variaza în functie de problemele discutate, fiind chemati la sedinte ministrii transporturilor, telecomunicatiilor sau energiei.
Acest Consiliu se întâlneste aproximativ la fiecare doua luni.

Obiectivul UE în domeniul transporturilor, telecomunicatiilor si energiei este crearea unui sistem modern si eficient care poate fi si viabil în termeni economic, sociali si de mediu. Pentru a atinge acest obiectiv, consiliul, înca din decada trecuta, a contribuit la introducerea retelelor de energie, telecomunicatii si transport trans-europene.

Nu trebuie uitat în acest domeniu adoptarea de catre Consiliu a deciziilor cu privire la crearea unui sistem european de navigatie prin satelit, cunoscut sub denumirea de GALILEO. Acesta se doreste a fi deschis utilizarii civile precum si cooperarii internationale si exploatarii comerciale.
Cele trei arii principale de actiune ale acestei configuratii a Consiliului sunt:

a) Transport
În acest domeniu Consiliul ia decizii cu majoritate calificata, în cadrul procedurii codeciziei cu Parlamentul european. Daca în discutie sunt probleme care pot afecta în mod serios standardul de viata si nivelul de ocupare a fortei de munca în unele zone ale Uniunii, Consiliul trebuie sa ia deciziile în mod unanim cu consultarea Parlamentului european.
Pâna acum Consiliul a fost foarte activ în rezolvarea problemelor ce au aparut ca urmare a deschiderii granitelor, extinderii si diferitele mijloace de transport.

b) Energie
Politica în domeniul energiei intra în domeniul de competenta a statelor membre UE, Tratatul necontinând un capitol special dedicat acestei problematici. Totusi, politica în domeniul energiei a fost inclusa printre obiectivele Comunitatii si este mentionata la sectiunile Tratatului care se refera la mediu si retelele trans-europene.
Principala tinta de atins în domeniu este garantarea accesului la energie pentru toti consumatorii europeni, precum si crearea unui cadru în domeniu cât mai prietenos pentru mediu.
Consiliul examineaza masurile necesare pentru asigurarea unui nivel adecvat de rezerve de gaze, petrol sau energie electrica.
În prezent Consiliul lucreaza la crearea unui cadru comunitar pentru introducerea unei piete competitionale a energiei la nivelul uniuni. Trebuie mentionat aici si domeniul energiei atomice, arie de responsabilitate a Euratom.
c) Telecomunicatii
În acest domeniu, Consiliul lucreaza la patru obiective considerate a fi prioritare pentru nivelul european:
- stabilirea unei retele integrate la nivel european;
- introducerea societatii informationale;
- deschiderea pietelor nationale;
- eliminarea diferentelor de reglementare din legislatiile tarilor membre.

Dupa cum aminteam si mai sus, aceasta configuratie a Consiliului este una dintre primele ale Comunitatilor. Ea aduce împreuna, o data pe luna, ministrii agriculturii si pescuitului, precum si comisarii europeni din domeniul agriculturii, pescuitului, sigurantei alimentare, probleme veterinare si sanatate publica.
Procedurile din Consiliul Agriculturii si Pescuitului sunt pregatite de 12 formatiuni de lucru care se împart în 45 de subdiviziuni în functie de produse (de exemplu: grâu, orez etc.) sau domenii (de exemplu chestiuni agrimonetare etc.). Înainte de a fi înainte spre Consiliu dosarele sunt dupa aceea studiate ori de Coreper ori de Comitetul Special pentru Agricultura . Coreper-ul se ocupa de obicei cu problemele legate de pescuit, sigurantei alimentare si bugetului agriculturii. Consiliul decide în acest domeniu prin majoritate calificata, ori în consultare cu Parlamentul european, în cazul agriculturii si pescuitului, ori prin codecizie, în cazul sigurantei alimentare.

Consiliul pentru Mediu este compus din ministrii mediului din tarile membre UE si se întâlneste de patru ori pe an. El ia deciziile prin majoritate calificata în codecizie cu Parlamentul european. Mai ales în ultimii ani mediul a devenit o problema de prim plan atât în cadrul international cât si cel comunitar.

Aceasta configuratie a Consiliului aduce împreuna de trei patru ori pe an ministrii din tarile membre UE responsabili pentru educatie, cultura, tineret si comunicare. Deciziile sunt luate de obicei prin majoritate calificata si în codecizie cu Parlamentul european. O exceptie o reprezinta afacerile culturale unde este necesar un vot unanim. Principalul rol al Uniunii în acest domeniu este oferirea unui cadru de cooperare între statele membre prin schimburi de informatii si experiente în probleme de interes comun. Se pot folosi si câteva canale legislative la nivel comunitar, acolo unde este stabilit de tratate, ca de exemplu în domeniul audiovizualului sau a recunoasterii mutuale a diplomelor.

Procesul decizional in cadrul Consiliului UE
De obicei, la intrunirile Consiliului participa si comisarii europeni responsabili de domeniul in cauza.
Conducerea acestei institutii este formata dintr-un presedinte, desemnat prin rotatie, la fiecare 6 luni, intr-o ordine prestabilita. In 2006, presedintia Consiliului UE este asigurata de Austria si Finlanda, iar in 2007 de Germania si Portugalia. In functie de tara care detine, 6 luni, fotoliul de presedinte al Consiliului UE, se vorbeste despre “presedintia austriaca”, “presedintia finlandeza”, “presedintia germana” a Uniunii Europene. Presedintii Consiliului au deseori dificila misune de a incerca atingerea unor compromisuri intre statele membre, astfel incat Uniunea sa poata functiona eficient.

In interiorul Consiliului se realizeaza echilibrul intre interesul comunitar (pe care trebuie sa-l apere ca organ colegial si ca institutie comunitara) si interesul national al statelor membre, care dau instructiuni ministrilor ce-l compun.

Consiliul ia deciziile prin votul ministrilor. Fiecare ministru are un numar de voturi, in functie de de statul din care provine. Astfel, s-a stabilit ca:
- Franta, Germania, Italia si Marea Britanie au cate 29 de voturi;
- Polonia si Spania - 27 voturi;
- Olanda - 13 voturi;
- Belgia, Grecia, Portugalia, Republica Ceha si Ungaria - 12 voturi;
- Austria si Suedia - 10 voturi;
- Danemarca, Finlanda, Irlanda, Lituania, si Slovacia - 7 voturi;
- Cipru, Estonia, Letonia, Luxemburg si Slovenia - 4 voturi;
- Malta - 3 voturi;

Total: 321 voturi
Tratatele prevad trei tipuri de vot in functie de domeniul vizat: majoritate simpla (pentru chestiuni procedurale), majoritate calificata (pentru proiecte propuse de Comisie) si unanimitate (pentru politica externa, aparare, cooperare politieneasca si in domeniul justitiei, taxarea etc.). Majoritatea calificata se refera la pragul de 232 voturi din totalul de 321. De asemenea, este necesar ca majoritatea statelor membre sa fi votat pentru si statele care au votat sa reprezinte 62% din populatia Uniunii Europene.  

 Atributiile Consiliului UE includ in primul rand pe cele legislative similare celor apartinand Parlamentelor nationale. Consiliul se implica in domeniul politicii externe si de securitate comuna, politicii in justitie si afacerile interne, coordoneaza politicile economice ale UE, aproba bugetul comunitar s.a.

Deciziile Consiliului sunt pregatite de Comitetului Reprezentantilor Permanenti, un organ cunoscut sub denumirea de COREPER, format din experti reuninti in grupuri de lucru si comisii pentru fiecare domeniu. Acesti experti sunt condusi de cate un Reprezentant permanent al fiecarui stat pe langa Uniune, cu rang de ambasador. COREPER inlatura problemele politice si tehnice inainte de a transmite dosarul Consiliului. Activitatea sa este permanenta spre deosebire de cea a Consiliului.

Sediul Consiliului este la Bruxelles, unde se intruneste de cateva ori pe luna (intrunirile au loc la Luxemburg in aprilie, iunie si octombrie).

Din pacate Parlamentul European nu are un singur sediu, ceea ce reduce din eficienta sa: sesiunile plenare au loc la Strassbourg, comisiile parlamentare se intrunesc la Bruxelles, iar Secretariatul General este la Luxemburg. Lucrarile se desfasoara in cele 20 de limbi oficiale ale UE.

Comisia Europeana, Bruxelles

Comisia Europeana intruchipeaza “ideea europeana”. Este una din institutiile ce participa la procesul de luare a deciziilor in UE. Rolul ei nu este intotdeauna clar publicului. Ce face Comisia? Cum functioneaza?
In ansamblul institutiilor comunitare, Comisia este cea care reprezinta interesul comunitar avand atributii: de procedura legislativa, de “gardian al tratatelor”, de organ executiv al UE si de reprezentare. Pentru a putea fi un adevarat gardian al tratatelor si aparator al interesului general, Comisia a obtinut monopolul de a initia legi, asupra carora ulterior se pronunta Parlamentul European si Consiliul Uniunii Europene. Comisia este responsabila si de implementarea politicilor comune (cum ar fi politica agricola comuna), administrarea bugetului si programelor Uniunii.
Orice propunere legislativa a Comisiei trebuie sa aiba interesul european drept punct de plecare si trebuie sa respecte principiile subsidiaritatii si proportionalitatii. Ce inseamna acest lucru? Comisia lucreaza in beneficiul intregii Uniuni si nu in beneficiul unui stat membru sau grup de interese.
Deseori inainte de a se propune un nou act comunitar se face o evaluare a impactului pe care acesta l-ar avea asupra mediului inconjurator, economiei si societatii. Orice act comunitar trebuie sa respecte principiul subsidiaritatii si cel al proportionalitatii. Astfel Comisia va propune noi reglementari doar daca acest lucru este mai eficient la nivelul UE. Comisia nu va interveni, daca acest lucru poate fi facut mai eficient la nivel national, regional sau local.

Presedintele Comisiei Europene este propus de Consiliul European si aprobat de Parlamentul European. Daca

Jose Manuelo Barroso - Presedintele CE

este respins, Consiliul European va nominaliza alt candidat in decurs de o luna. Presedintele Comisiei Europene ii desemneaza pe ceilalti comisari din listele propuse de statele membre. Pentru a fi asigurata independenta activitatii Comisiei, tratatele mentioneaza ca membrii Comisiei nu pot cere sau primi, in exercitarea atributiilor lor, nici un fel de instructiuni din partea guvernelor nationale sau a altor institutii nationale sau comunitare.

Comisarii se intrunesc cel putin o data pe saptamana. De obicei, aceste intalniri au loc miercuri, la Bruxelles, cu exceptia saptamanilor cand PE are sedinte in plen. In acest caz, Comisia se intruneste la Strasbourg. Discutiile din cadrul Comisiei sunt confidentiale, dar agenda de lucru si stenogramele pot fi gasite pe site-ul Secretariatului General.
CE este divizata in 26 Directorate Generale (DG) si 9 servicii, care la randul lor sunt impartite in directorate, iar directoartele in unitati.

Curtea Europeana de Justitie, Luxembourg

Curtea Europeana de Justitie cu sediul la Luxembourg are rolul de a garanta aplicarea, interpretarea si respectarea dreptului comunitar, pe intreg teritoriul Uniunii Europene. Judecatorii europeni nu pot fi influentati in deciziile lor de apartenenta la un stat membru, ci trebuie sa urmareasca interesul comunitar. Litigiile aduse in fata lor sunt fie intre institutiile comunitare, fie intre Comisia europeana (in numele Uniunii Europene) si statele membre, fie intre statele membre, fie, in fine, intre persoane fizice si juridice si Uniunea Europeana.
Curtea este formata din 27 judecatori reprezentand cate un stat membru si 9 avocati generali.

Aceasta institutie are o functie jurisdictionala si una consultativa (avize in cazul revizuirii tratatelor comunitare). Functia jurisdictionala are mai multe aspecte: constitutional (recursurile contra unui stat membru sau unei institutii); administrativ (controland legalitatea actelor comunitare); civil (solutionand cauzele ce au ca obiect acordarea daunelor-interese).
Din cauza numarului in crestere de cazuri aduse in fata Curtii Europene de Justitie, in UE se discuta despre reforma sistemului actual.

Curtea de Conturi, Luxembourg

Curtea de Conturi cu sediul la Luxembourg a fost infiintata in 1975. Curtea exercita controlul financiar asupra institutiilor comunitare, asupra modului de incasare a veniturilor comunitare si de realizare a cheltuielilor din bugetul comunitar. Aceasta institutie redacteaza rapoarte anuale privind modul de administrare a conturilor comunitare. In ciuda asemanarilor intre Curtea Europeana de Conturi si institutiile nationale de acest gen, Curtii europene ii lipseste atributia jurisdictionala.